La răscrucea vieţii...

      În martie 2012 în cartierul 23 August, unde mă ocup de o grupă de cincizeci de copii, am găsit-o pe tanti Doina, o femeie de cincizeci şi ceva de ani care era răpusă la pat într-un ghetou, fără apă curentă, fără curent electric şi fără niciun mijloc de încălzire, fără medicamente şi alimente. Locuia împreună cu mama ei în vârsta de optzeci de ani care o îngrijea pe tanti Doina şi în acelaşi timp se pregătea pentru înmormântarea acesteia. Am ajuns acolo, şi, împreună cu echipa mea, am rămas toţi fără cuvinte când am aflat prin ce a trecut în timpul iernii. O butelie aproape goală încălzea ceaiul şi dezmorţea mâinile înfrigurate. Ne-au povestit că locatarii le aduceau din când în când mâncare şi că Dumnezeu a fost alături de ele, trimţându-ne să le aducem mângâiere. Le-am încărcat butelia, le-am dus alimente, ne-am rugat, am cântat si am citit din Cuvântul lui Dumnezeu. Le-am îndemnat să se încreadă în puterea Sa vindecătoare şi să accepte voia Lui în vieţile lor. Lucru care s-a şi întâmplat.
      Din cauza medicamentelor se umflase foarte rău, nu se putea da jos din pat, şi nu mai credea că se poate vindeca.

      I-am spus că avem un Dumnezeu care poate vindeca orice boală, deoarece El este modelatorul corpurilor noastre, si ca tot El este cel care aduce vindecare. Această veste a adus speranţă lumină în sufletul ei, iar una dintre susori i-a spus cu hotarâre: “Vei vedea că te vei da jos din acest pat şi vei putea merge din nou. Ai încredere in Dumnezeu, iar el te va ajuta!”. Dupa trei sau patru întâlniri în care a fost încurajată să se dea jos din pat şi să meargă, tanti Doina a renunţat la medicamante şi s-a lăsat în braţele lui Dumnezeu. De curând ne-a spus că a mers trei sau patru staţii de tramvai pe jos şi că se simte foarte bine. După câteva săptămâni de la refacerea ei, noi nu am mai recunoscut-o pentru că revenise destul de repede la o greutate şi un aspect normal. Ne-a spus următorul lucru: “de când aţi venit voi, adventiştii, şi v-aţi rugat împreună cu mine, nu mai am nimic; şi m-am hotărât să urmez calea aceasta”. Tanti Doina, împreună cu mama ei, de câteva sabate vin regulat la biserica adventistă Belu, unde se bucură de părtăşie, căldură şi o masă.
      Aproape în fiecare săptămână, Dumnezeu face ca alimentele să ajungă la aceste două suflete, împreună cu cântecele, rugăciunile şi cuvintele lui Dumnezeu. Speranţa este în inima lor; nădejdea de asemenea, iar grijile şi poverile lor au devenit ale noastre, pe care noi, la rândul nostru, i le-am predat Tatălui. Rugaţi-vă pentru tanti Doina şi mama ei ca acolo, în împărăţia Cerurilor, să aibă ocazia să îi mulţumească lui Dumnezeu faţă în faţă, aşa cum îşi doresc.
      Cancerul de care se temea a fost învins, prin credinţă.

“Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (Corinteni 15:55)

“Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa... Unul - de a crede că nu există miracole. Altul - de a crede că totul este un miracol.” (Albert Einstein)

Ferice de cei…

      Un prieten tocmai mi-a spus despre alti doi tineri pe care i-a auzit discutând în tramvai. Unul din cei doi,  care părea să aibă douazeci şi ceva de ani, o voce serioasă şi o privire sinceră, spunea: “Nu există fericire. Nimeni nu este fericit. Este doar mai multă sau mai puţină suferinţă. Cine este sincer cu el  însuşi, recunoaste că se minte singur în ce priveste fericirea”. Celălat nu îl înţelegea însă, încercând fără success să arate ca el ar fi fericit.

      Atunci i-am spus prietenului meu care mi-a povestit despre cei doi ca am mai întâlnit astfel de tineri dar care au depăşit acest impas şi astăzi se declară mulţumiţi datorită faptului că există un Dumnezeu care le-a descoperit adevărata fericire.

      În grupa de pe strada Petre Ispirescu din Bucureşti, cu ajutorul lui Dumnezeului, în martie 2012, împreună cu două surori, am organizat ca în fiecare zi de marţi, să ne adunăm acasă la una dintre surori pentru a ne ruga unul pentru celălalt ca Dumnezeu să ne dea biruinţă asupra păcatului şi de a duce Vestea Bună la cei nefericiţi. În seara în care ne-am întâlnit pentru prima oară deja am avut un suflet invitat de una dintre surori care s-a plecat pe genunchi împreună cu noi, l-am încurajat, iar necazurile i le-am prezentat Tatălui. Ţinta noastră a fost din seara aceea ca Dumnezeu să ne trimită şi alte suflete nefericite pentru a-şi lăsa poverile la piciorul crucii domnului Hristos. Din Înalţimi, Tatăl ceresc a răspuns strigătului inimii noastre prin faptul că la fiecare întâlnire se adăugau unul sau două suflete. Cei nou veniţi, la rândul lor, îşi anunţau cunoştinţele despre bucuria, părtăşia, împreuna simţire si despre felul uimitor cum Dumnezeu răspundea la rugăciunile acestei grupe din Pentre Ispirescu.

      În trei luni am ajuns în jur de treizeci de persoane. Acum ne întâlnim în casa unuia dintre prietenii noştri, care de multe ori devine neîncăpătoare, astfel că unii dintre noi ne aşezăm în cerc, pe jos.

      Cu toţii aveam diverse necazuri, probleme: familii în curs de destrămare sau neîntregite, intenţii de a pune capăt propriei vieţi, cunoştinţe sau rude aflate în situaţii dificile, relaţii rupte cu Dumnezeu, tineri nefericiţi şi fara nicio perspectivă, probleme de sănatate. Majoritatea acestor probleme au fost însă deja rezolvate prin părtăşie, cântec şi rugă.

      În acest context am cerut ajutorul altor fraţi şi surori din diferite biserici adventiste.

       Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost inspirat să invit la această grupă persoane cu experienţă în diferite tipuri de probleme. Pe plan spiritual pastorul George Uba care ne-a vorbit despre datoria noastră de a-L asculta pe Dumnezeu dintr-o dragoste neprefacută venită din ascultarea Cuvântului. “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)

       După această hrană spirituală care a întărit relaţia celor de acolo cu Dumnezeu am invitat pentru problemele de familie pe psihologul de la Radio Vocea Sperantei (RVS), Mariana Olariu, ca să înţelegem mai bine intervenţia lui Dumnezeu din grădina Edenului, când familia edenică a pierdut esenţa divină. Am mai discutat despre comunicare, iertare, şi despre familiile prezentate în Sfânta Scriptură.

(cu Mariana Olariu)

       Cu o altă ocazie am invitat-o pe Elena Pridie, care prezintă rubrica de sănatate de la RVS, pentru a ne ajuta să înţelegem mai corect ce legătură există între minte, suflet, stilul de viaţă şi sănătate. Am discutat despre ce ne învaţă scriptura pe această temă, despre soare, aer, apă, fructe şi legume, reţete şi sfaturi care s-au pus deja în aplicare.

(cu Elena Pridie)

       La următoarea întâlnire am avut-o în mijocul nostru pe avocata Dana Bordeianu, care ne-a explicat despre lucrarea dumnului Hristos ca avocat al poporului Său, despre legea dată pe Sinai si Codul Civil actual, despre faptul că suntem acuzaţi în tribuna Cerului, iar reclamantul – Satana – care ne acuza are o experienţă de mii de ani. Am vorbit despre domnul Hristos care a plătit cauţiunea prin sângele Său ca noi astăzi să putem trece de la vinovat la iertat, de la întemniţat la eliberat, de la rob la prieten, de la nefericit la fericit.

(cu Dana Bordeianu)

       În lumina tuturor acestor lucruri, grupa din Petre Ispirescu se roagă pentru prezenţa şi a altor persoane care să le vorbească din experienţa lor.

       Pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a petrece timp de calitate am avut ieşiri în parc, unde ne-am plimbatm, am cântat, ne-am rugat şi am chemat şi alte persoane să se bucure împreună cu noi. Intenţionam să facem şi o excursie la munte, în curând. Rugaţi-vă pentru noi.

       Le mulţumesc invitaţilor care au participat la grupa din Petre Ispirescu.

       Domnul să îi binecuvânteze cu adevărata Fericire!

       “Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (Psalmii 73:28)

       “Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” (Mahatma Gandhi)