Prima experienţă a Cristinei (cu ţigările şi cafeaua)
Într-una din zilele lunii octombrie 2010, când stăteam în strada Fabricii am fost vizitat de Cristina, o femeie în vârstă de 41 de ani, care a venit plângând şi m-a rugat să stau de vorbă cu ea pentru că a auzit că sunt pocăit şi s-ar putea să o ajut în problemele pe care le are: neîntelegerile cu soţul, cu fiica adoptivă, durerile de cap, tristeţea pe care o are în fiecare zi în inima ei, faptul că fumează de la vârsta de 12 ani. I-am spus că cea mai importantă problemă o reprezintă fumatul. Am întrebat-o dacă vrea să renunţe la ţigări şi cafea pentru că atunci ar rezova şi problema durerilor de cap iar tristeţea din inima ei va disparea în momentul în care ea îşi va lăsa toate problemele în mâna lui Dumnezeu. Ne-am rugat împreună (ea nu s-a mai rugat niciodată) şi L-am rugat pe Dumnezeu să intervină şi să o ajute în toate problemele pe care le are, în mod special în problema fumatului. În următoarea seară am primit un telefon de la ea şi mi-a spus că în seara când a plecat acasă după acea rugaciune, simţea o pace şi o bucurie în inimă încât îi venea să sară în sus de fericire. Dimineaţa când s-a trezit, ca de obicei, şi-a făcut cafeaua şi a aprins ţigara şi a avut o stare de vomă şi a aruncat şi ţigara şi cafeaua. Din acel moment ea nu s-a mai atins de aceste lucruri. Şefa de tură, care a observat schimbarea mai multe zile la rând, încerca să o facă să fumeze suflându-i fum de tigară în faţă şi îşi bătea joc de ea din această cauză, ameninţând-o că o va da afară de la locul de muncă pentru că s-a pocăit. Ea însă a rămas neclintită în alegerea ei. Durerile de cap au dispărut, pacea şi bucuria au luat locul tristeţii.
A doua experienţă a Cristinei (schimbarea soţului ei)
Într-un sabat din decembrie 2010 a primit o Biblie, iar faptul că ea nu ştia să citească a aprins în inima ei dorinţa de a afla ceea ce scrie acolo. L-a rugat pe soţul ei să îi citească dar el nu a vrut, din invidie, pentru că Biblia a fost primită de ea şi nu de el. Ea a început să plângă. M-a sunat în dimineaţa aceea şi mi-a spus că soţul ei, Petrică, nu vrea cu niciun chip să-i citească din Biblie. I-am spus să pună genunchiul jos şi să se roage, că Dummnezeu va rezolva această problemă cât de curând. După trei ore de la această rugăciune a ei, şoţul ei a găsit o Biblie micuţă în parc, plină de noroi. A luat-o, a şters-o de noroi şi a pus-o în buzunar. În seara aceea i-a citit soţiei din Biblia lui până când a luat-o somnul, lucru care s-a repetat seară de seară. L-am întrebat ce l-a determinat să facă acest gest iar el mi-a spus că este Biblia lui pe care a găsit-o şi de care îi este drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu