Întunericul... scos la Lumină

      Astăzi (10.07.2011) am primit un telefon dis de dimineaţă. Eram rugat să merg şi să cunosc o familie care se confruntă cu nişte probleme ce nu le putea discuta la telefon. I-am spus că aş putea veni în vizită pe la ora unsprezece. Era foarte cald şi aş fi vrut să-mi petrec după-amiaza împreună cu familia, însă am simtiţ că trebuie să ajung neapărat acolo. După ce am mers destul de mult pe jos până acolo am intrat în curte şi am cunoscut această familie. Domnul P. mi-a povestit niste lucruri groaznice, cum că acum douăzeci de ani, unchiul său a decedat şi după şase săptămâni de la înmormântare, puţin după douăsprezece noaptea, l-a strigat cineva încât au auzit şi soţia şi copiii, iar uşa de la intrarea casei a fost zguduită atât de puternic încât balamalele au fost afectate. Au rămas câteva minute înspăimântaţi şi şi-au dat seama că era glasul unchiului care decedase. Dimineaţa următoare acestei întâmplari au stat de vorbă cu bătrânii lor care le-au spus să cheme un preot, să aprindă tămâie şi să se închine în fiecare seară deoarece mortul îi vizitase. Timp de douăzeci de ani mortul i-a mai vizitat ba la trei luni, ba la şase luni, şi putea dura două trei nopţi consecutive, dar s-a întâmplat şi ziua. Aceste vizite se manifestau printr-o prezenţă care-l înfiora în timp ce dormea şi îl strângea de gât până-l sufoca iar el în acest timp se lupta să se elibereze, strigând la Dumnezeu. Avea impresia în somn că cineva dintre cei din casă îl aude. Încerca să dea din picioare şi din mâini, însă totul se întâmpla numai în mintea lui, celalţi neobservând nimic. Ceea ce se putea observa însă era momentul când se ridica brusc şi trăgea aer în piept. Când se întâmpla ziua simţea cum nu-şi mai putea mişca mâinile şi picioarele şi că ceva îl strângea foarte puternic pierzându-şi echilibrul şi în momentul când în mintea lui striga “Ajută-mă Doamne” (pentru că nu putea vorbi în acele momente) era eliberat imediat. A mers la mai multe mânăstiri însă nu a avut niciun efect. Acum o săptămână trebuia să plece din ţară. Dumnezeu nu a îngăduit acest lucru nici atunci şi nici acum trei zile când a încercat din nou să plece. Nu întelegea de ce, dar a primit un vis: cineva necunoscut a venit la el şi i-a spus că trebuie să meargă la biserică şi să se pocăiască (să se întoarcă din toată inima către Dumnezeu).

      După ce am aflat despre aceste lucruri de la el, i-am spus o experienţă a unei alte persoane care a trecut printr-o situaţie asemănătoare iar Dumnezeu a intervenit în urma rugăciunilor, a postului şi a încheierii unui legământ cu El. I-am citit anumite versete din Scriptură (Eclesiatul cap. 9) în care i-am vorbit despre starea omului în moarte şi despre faptul că în spatele acestui mort care îl terorizează este de fapt altcineva pentru că omul după ce moare, aşa cum scrie, ţărâna se întoarce în tărână iar suflarea de viaţă se întoarce la Dumnezeu, care a dat-o, şi că, datorită aceste separări sufletul nu mai există. I-am citit despre vrăjitoarea din En-Dor când regele Saul i-a cerut să-l scoale din morţi pe proorocul Samuel, dar prin gura ei nu vorbea Samuel ci cel rău. După ce i-am spus aceste lucruri a rămas fără cuvinte. I-am vorbit despre vrăjitorie fără să ştiu că soţia lui se ocupa cu lucrul acesta, fapt pentru care s-a ridicat de pe scaun şi a plecat. I-am vorbit despre o altă vrăjitoare la care am ajuns cu Biblia şi căreia i-am explicat care este sfatul lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri. Nu a vrut să mă creadă şi a continuat în ceea ce făcea. La scurt timp ginerele s-a sânzurat; după un an două neopate, un de şase şi una de opt ani s-au înecat în acelaşi loc. După câteva luni soţul ei a murit accidentat de o maşină în faţa ei iar ea s-a îmbolnăvit foarte rău. M-am întors din nou la această femeie şi mi-a spus că nu vrea să mai audă sau să mai practice aceste farmece. I-am spus că am mai cunoscut o altă vrăjitoare cu care o iarnă întreagă am studiat Scriptura şi care, la fel, nu a vrut să se oprească, după care s-a îmbolnăvit foarte rău, şoţul s-a separat de ea, iar fiica ei o bătea foarte des. Am stat de vorbă din nou cu această vrăjitoare, i-am povestit despre necazul celeilate vrăjitoare şi mi-a spus să mă rog pentru ea ca Dumnezeu să-i dea puterea şi să o ierte de lucrul acesta, ceea ce s-a şi întâmpat dovada fiind că ea s-a oprit din practica sa.

      Soţia domnului P. s-a întors şi a încercat să mă atace verbal, spunându-mi că a cunoscut niste pocăiţi care atunci când se rugau ţipau şi plângeau şi strigau cât puteau de tare şi crede n-o să mai întâlnească oameni deosebiţi ca aceia. I-am spus că nu Îl văd pe Domnul Hrisos strigând şi ţipând în rugăciunea lui către Dumnezeu când l-a înviat pe Lazăr. Rugăciunea în care El a plâns a fost o rugăciune în taină iar eu cred, aşa cum spune şi Biblia, că nici nu ne ajung cuvintele pe limbă şi El ştie deja care este problema noastră, şi mai cred că El nu este atât de departe ca să fie nevoie să ţipăm la el, ci din contră, este foarte aproape, e chiar lângă noi. I-am mai spus: ce-ar fi fost dacă eu aş fi ţipat cât aş fi putut în casa lor când vorbeam cu ei? ce-ar fi crezut ei despre mine ? Le-am mai spus câteva cuvinte din Scriuptură, din 1 Împăraţi 19:11-13:

      << Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

      Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

      Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit, zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” >>

      Eu cred, ca şi Ilie, că Domnul era în acel susur blând şi subţire.

      Soţia domnului P. a rămas atunci fără cuvinte. Ne-am rugat, mi-am luat la revedere, iar ei au insistat să mai trec pe la ei ori de câte ori voi putea. Mi-au mulţumit frumos şi m-au dus cu maşina lor către casă ca să nu mai merg prin căldura aceea. Am băut la ei apă dintr-o fântână răcoroasă şi am de gând să-i conduc la o fântână din care vor putea să bea Apa Vieţii. Acest lucru vă doresc şi vouă, să beţi din această Apă, care este Domnul Hristos. Amin.